Astazi, zapada m`a tinut in casa! La fel cum vremea rea si vremurile grele au facuto de la un timp, in mod repetat... Timp in care nu ma regasesc, dar imi pun speranta ca ma redescopar pas cu pas. Unul din pasi, l`am facut chiar astazi... sau mai bine spus, o jumatate de pas. Dupa ceva ani, am recitit scrisori primite de la oameni care`mi erau foarte dragi si parca uitasem asta... Oameni la care am tinut si am sa tin mereu, desi nu mai suntem de mult locuitori ai aceluias oras.Uitasem cat de mult pot insemna niste randuri scrise de oameni care odata iti cunosteau sufletul, cu care imparteai bucuriile simple. Uitasem ca teancul ala de scrisori pe care acum le tineam intr`un dulat, aproape uitate, s`a format in timp. Exact ca si o casa: caramida cu caramida, sau ca un strat de zapada: fulg cu fulg... Si mai uitasem si cat de mult asteptam in fiecare zi sa vad daca mi`a mai scris cineva, si uneori cutia postala devenea neincapatoare...
Vreau sa`i readuc in viata mea pe acei oameni si sa ii am in preajma mea pe cei ce conteaza/au contat cu adevarat... Ma refer la cei ce sunt acum departe de mine, dar si la cei de aici. Oamenii cu adevarat importanti din viata noastra sunt cei ce raman "acolo", desi prezenta fizica nu este simtita neaparat! Care sunt gata sa te sprijine si sa`ti fie alaturi in momentele grele, neconditionat... Cei care renunta la orgolii, pentru a castiga prietenie; care sunt capabili nu doar sa ceara/sa primeasca, ci si sa ofere...
Nu stiu voi, dar eu abia astept sa se incalzeasca vremea! Abia astept sa ma plimb cu oameni dragi, sa radem iar, sa vedem un rasarit sau un apus de soare. Oricum, pentru mine anul care a trecut a fost un an cat o lectie de viata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu